„Viața și moartea colonelului Blimp”

Satira produsă de Powell și Pressburger despre armata britanică împlinește luna aceasta 80 de ani de la lansare. „Viața și moartea colonelului Blimp” rămâne unul dintre cele mai îndrăznețe și frumoase filme produse vreodată în Marea Britanie.

Filmul „Viața și moartea colonelului Blimp” a fost lansat în 1943. 

La începutul anului 1942, cel de-al Doilea Război Mondial se afla în al treilea an, iar lucrurile păreau să meargă prost pentru Regatul Unit. În Africa de Nord, trupele britanice se retrăgeau din fața trupelor germane, Afrika Korps, în timp ce în Asia de Sud-Est, coloniile Hong Kong, Malaya și Singapore căzuseră în fața japonezilor cu o viteză umilitoare, conform BBC.

De la capitularea Franței, de la mijlocul anului 1940, lucrurile nu mai păreau atât de sumbre. În cadrul unei dezbateri cruciale din Camera Comunelor privind „situația războiului“, în luna februarie a anului 1942, deputatul laburist Pethick-Lawrence a ținut un discurs împotriva a ceea ce el a numit „Blimpery (n.red atitudine care respinge categoric schimbările sociale și ideile noi” în efortul de război britanic. Acesta făcea aluzie la colonelul Blimp, o creație a caricaturistului David Low publicată în ziarul Evening Standard de-a lungul anilor 1930 și 1940. 

Blimp era un ofițer de armată, din clasa superioară. Caricaturile lui Low au surprins starea de spirit a populației în urma seriei de dezastre militare britanice care au deschis cel de-al Doilea Război Mondial, iar Blimp a devenit o prescurtare pentru tot ceea ce era în neregulă cu elita incompetentă și depășită a Imperiului Britanic. 

În acest context, Michael Powell și Emeric Pressburger au colaborat pentru a realiza o un film bazat pe acest personaj. Cele două filme anterioare ale lor, 49th Parallel și One of Our Aircraft is Missing, au reprezentat în mod explicit eforturi de propagandă pro-britanică, însă „The Life and Death of Colonel Blimp/ Viața și moartea colonelului Blimp” avea să fie mai critic.   

Într-un interviu pentru broșura intitulată „Michael Powell în colaborare cu Emeric Pressburger” din 1971, Powell i-a spus lui K. Gough Yates că a vrut să-l prezinte pe Blimp ca „un simbol al tergiversării britanice și al respectului britanic pentru tradiție“. 

„Producție prostească”

În scenariul realizat de The Archers, numele companiei de producție a lui Powell și Pressburger, colonelul Blimp este prezentat ca fiind generalul-maior Clive Wynne-Candy. Un flashback prelungit ne poartă apoi cu 40 de ani în urmă, găsindu-l pe Candy ca tânăr subaltern în permisie după războiul burilor, cu Crucea Victoria strălucindu-i pe piept. 

Urmărind viața acestui soldat de-a lungul celor patru decenii care au urmat, trei războaie și două iubiri eșuate, Powell și Pressburger explorează modul în care viziunea înapoiată a lui Candy este modelată și întărită de experiențele sale ca soldat al armatei britanice. 

După cum a scris Powell într-o scrisoare către actrița Wendy Hiller: „Blimpii se fac, nu se nasc. Haideți să arătăm că aversiunea lor față de orice formă de schimbare izvorăște chiar din calitățile care i-au făcut de neprețuit în acțiune; că viețile lor, atât de pline de activitate, sunt la fel de pline de frustrare...”. 

Autoritățile de la Ministerul Informațiilor și de la Oficiul de Război au fost consternate de proiect și au refuzat orice sprijin oficial. Conform cărții „British War Films” a lui S.P. Mackenzie, secretarul de stat pentru război PJ Grigg i-a scris lui Powell în luna iunie a anului 1934: „Încep să mă plictisesc de teoria conform căreia putem să ne îmbunătățim cel mai bine reputația în ochii propriului popor sau a restului lumii, atrăgând atenția asupra defectelor pe care ni le atribuie criticii, mai ales atunci când, ca în cazul de față, criticile nu mai au nicio substanță“.