Boala arterială periferică este Cenușăreasa bolilor vasculare. INTERVIU
Boala arterială periferică la nivelul membrelor inferioare este o afecțiune ce apare ca urmare a fluxului sangvin insuficient la nivelul țesuturilor. În contextul depunerii de colesterol și de calciu în peretele vascular arterial, în cadrul procesului numit aterogeneză, se produce o îngustare treptată a diametrului vasului de sânge. Când această îngustare atinge un punct critic, fluxul sangvin către țesuturile irigate de vasul respectiv scade, cu suferință secundară, care poate pune în pericol viabilitatea mușchiului. În scenariile pesimiste, boala poate evolua cu necroză, stadiu care ar putea impune necesitatea efectuării amputației.
Dr. Andrada Bogdan, specialist Cardiologie Intervențională în cadrul Spitalului Clinic de sanatate SANADOR, explică ce este ischemia periferică și cum poate fi tratată prin proceduri hibrid.
Care sunt afecțiunile vasculare cele mai frecvente în rândul pacienților?
Dr. Andrada Bogdan: Pacienții au două tipuri de afecțiune vasculară. Primul are legătură cu starea vaselor de sânge – irigare necorespunzătoare, în zona periferică, în special la nivelul membrelor inferioare. Cel de-al doilea tip are legătură cu vasele mari, precum aorta, și este o patologie care, de obicei, merge cu o dilatare a acestor vase și chiar o rupere, deșirare, disecție a peretelui vascular, ceea ce duce la simptome.
Sunt două tipuri diferite de boli. Pacientul care se prezintă cu boala arterială periferică, cu îngustări, are o limitare extrem de importantă a fluxului de sânge la nivelul membrelor inferioare și vine plângându-se că nu mai poate merge. Este prima lor acuză. De asemenea, se plâng de picioare reci, de învinețirea acestora, de necesitatea de a se opri la 50-100 de metri atunci când pășesc, toate evenimente care le împiedică în mod semnificativ viața de zi cu zi. În faza severă, pacienții care așteaptă mai mult timp vin cu leziuni tisulare – cu degetele înnegrite, cu leziuni care nu se mai vindecă, care trenează câte o lună-două, și atunci durerea și neplăcerea de a avea o rană deschisă permanent îi aduce la medic.
Care sunt metodele de investigație și evaluare a pacienților cu astfel de boli?
Primul pas este un examen clinic. Un astfel de examen poate pune chiar diagnosticul la această categorie de pacienți – boala vasculară periferică ischemică. Absența pulsurilor la nivelul membrelor inferioare, precum și acuza acestora de durere la o anumită distanță de mers este practic patognomonică pentru această boală. După această primă etapă, se pot face examene clinice mai minuțioase, cu o măsurare a tensiunii arteriale și aflarea diferenței între tensiunea arterială la nivelul brațului și cea la nivelul piciorului, calculând niște indici care, de asemenea, îți indică mai obiectiv prezența bolii.
Într-o a treia etapă, dacă nu ai un diagnostic complet pe care să te poți baza, pacientul poate fi îndrumat să efectueze o ecografie Doppler arterial de membre inferioare care, printr-un examen noninvaziv vizual, poate pune în evidență prezența îngustărilor, a obstrucțiilor la nivelul arterelor membrelor inferioare.
