News

Reuven Azar, noul ambasador al Israelului în România

Calitatea ambasadorilor pe care un stat îi trimite în alte state constituie un indicator sigur asupra importanței acordate de statul acreditant statului acreditar. Biografia persoanei acreditate spune mult mai mult asupra caracterului relațiilor dintre statele implicate decât calificativele retorice incluse în discursul politico-diplomatic oficial. Este și cazul noului ambasador al statului Israel în România, E.S. Reuven Azar.

Sunt state cu care România se mândrește a spune că are parteneriate strategice, dar care țin vacant timp de luni multe și chiar ani postul de ambasador la București, lăsând gestiunea raporturilor diplomatice bilaterale pe mâna unor birocrați șterși, modești intelectual și insolenți comportamental, care cu cât au trecut diplomatic mai redus cu atât se simt mai îndreptățiți la un comportament de vice-rege.

Fără a se fi înscris vreodată într-un asemenea curent, Israelul reușește, totuși, să ne surprindă acreditând ca ambasador în România, la foarte puțin timp după expirarea mandatului lui David Saranga, mai exact în luna august 2022, o personalitate aureolată de o excepțională carieră politico-diplomatică.

Ambasadorul Reuven Azar, un om în plină putere creatoare, aflat la cota maturității profesionale și biologice depline (are 55 de ani), s-a născut în Argentina unde a și copilărit, provenind dintr-o familie originară în Alep (Siria). Studiile și le-a făcut la Ierusalim unde a devenit licențiat și master în domeniul relațiilor internaționale și unde, apoi, timp de trei ani, a activat în cadrul Batalionului de parașutiști al Forțelor Armate Israeliene. În Israel, mai mult decât în multe alte locuri din lume, cariera militară, în special în unitățile de elită precum cele de parașutiști, este formatoare de mari caractere.

Logica nu dă decât un singur răspuns: pentru Israel raporturile cu România au ieșit din zona bilateralismului strict, pentru a intra în sfera unei strategii regionale implicând Marea Neagră, Europa Centrală și Orientul Mijlociu, la intersecția intereselor americane, ruse, vest europene, chineze și neo-otomane. Concentrarea pe frontul ucrainean a războiului mondial având ca miză resetarea ordinii globale, respectiv în vecinătatea imediată a României, în condițiile în care Ungaria se aliniază cu Rusia, China și Turcia, iar Turcia, reclamând autonomia strategică și depărtându-se de SUA /NATO, se asociază cu Rusia, China și Iranul, face din România pontică și danubiană recipientul natural al unor interese strategice israeliene și poarta principală pentru intrarea acestora în Europa – „sufrageria Occidentului colectiv”.